Noaptea II

După ce termină de spălat tava pentru a șaptea oară, Mioara opri apa și se răsuci pe vârfuri să apuce cârpa de pe spătarul scaunului, dar se lovi cu șoldul de coada tigăii. Uleiul rece împroșcă totul de jur împrejur la fel de rapid ca înjurăturile Mioarei, care umplură golul apăsător al liniștei din casă.

– Pffu, băga-ți-ai de ce n-ai avut parte de la ăl’ de sus!

Înșfăcă jerpelitura de pe scaun și o despături într-un moment, scuturând-o cu ambele mâini, ca pe-un preș. Bucătăria fu inundată numaidecât cu mirosul înțepător de oțet și vase prost limpezite. Detergent și oțet, un pic de mucegai de la colțurile tavanului și zațul din ceștile de cafea care zăceau în continuare în chiuvetă, ca niște epave.

Mioara începu să șteargă tava cu cârpa împuțită, care, observă ea, ar fi trebuit înlocuită curând, de vreme ce două dintre degetele ei stafidite trecură prin ea și se izbiră de muchia ciobită. O șterse preț de câteva momente dilatate, până se uscă de tot și începu să scârțâie. Dar mâna Mioarei continuă neîncetat. Mișcări circulare ale mâinii ostenite și-ncrețite ca o crenguță în ajunul toamnei. Afară, prin fereastră, vârfurile brazilor se clătinau agale în dreptul lunii dojenitoare. Se lăsase noaptea.

Bătrâna își frecă palmele una de cealaltă, uitându-se agitată prin bucătărie, căutând cine știe ce și șopti ceva ce numai ea putu să audă. Buzele i se lipeau scurt una de cealaltă, subțiri și învinețite, apoi o dâră tremurândă de salivă încerca din răsputeri să le țină împreunate, zadarnic.

De la etaj se auzi un mormăit înfundat, milostiv, care semăna cu răgetul fără speranță al unui animal aflat pe moarte. Când sunetul îi inundă urechile Mioarei, piatra de moară i se așeză din nou pe inimă și înghiți în sec. Începu să așeze lucrurile pe tavă. O farfurioară mică, din lut, cu feliuțe oxidate de măr și un colț de pâine mânjită cu zacuscă, o cană cu toarta ciobită (Mioara îl convinsese, până la urmă, după multe rugăminți și scuipat însângerat cu cioburi să nu mai muște din veselă; nu i-ar fi păsat, dacă nu ar fi trebuit să spele ea cearceafurile) pe care o umpluse cu apă caldă, de la robinet, ș-un dop de pet, umplut până sus c-o pulbere neagră.

Mâinile îi tremurau, dar nu de frică. Frica i se strecurase Mioarei prin rădăcini, încă de timpuriu. Tremurau de fiecare dată când trebuia să intre acolo sus. Mintea care-i mai rămăsese nepeticită de timp nu putea însă să cuantifice atât de departe încât să-și de seama că se simțea în plus. Ar fi intrat acolo, l-ar fi văzut pe el, întins în pat, cu miros de sfârșit, și apoi s-ar fi uitat în jur. Nu ar fi știut de ce, dar mâinile i-ar fi tremurat. Bătrânul ar fi tușit, ea ar fi blestemat. Și apoi, ar fi rostit o rugăciune. Chiar dacă bătrânului nu i-ar fi plăcut. Nu îi plăcea decât să stea și să asculte ciocăniturile dinspre debara.

Bătrânul suspină din nou, în timp ce Mioara începu să urce treptele. Mâinile tremurau în continuare, dirijând o clinchăneală prevestitoare. Câte un pas greoi pe fiecare treaptă. Clinchăneală, târșâit de papuci tociți, șoapte sub bărbie și-ntunericul de afară. Pe tavă, lângă toate cele, o lumânare pâlpâia fără ambiție, înconjurând-o pe bătrână c-o sferă difuză de lumină. Ridurile, pielea aproape transparentă și-ncrețită, părea să i se scurgă de pe chip, în picături de umbră.

Picioarele i se opriră când ajunse în dreptul odăii cu pricina,. Înghiți din nou în sec, dar simți nodul care păru să-i plesnească din gât. Ușa era deschisă de perete, iar din încăpere nu desluși decât dansul fantomatic al lumânării de la capul patului soțului ei, care era gol. Obiectele de pe tavă începură să joace de-a dreptul și bătrâna așeză tava pe noptieră.

– Ioane? întrebă ea nesigură, cu mâinile împreunate la piept. Soțul ei nu se mai ridicase din pat de 4 ani. I-I-Ioane, sper că n-a dat ăl’ roș’ și-mpielițat să te ridici de ’colo după ciocăniturile ăstea ale tale, m-auzi?

Vocea bătrânei era nesigură și părea că răsuna altfel, mai închis, fără urmă de ecou. Bătrânul își pierduse judecata demult, însă îi tot dădea zor de luni de zile despre ciocăniturile din debaraua din colț, de lângă comodă.

– Hai domne, ce-ai, ești bătrân, vrei să mori? întrebă ea, cu vocea din ce în ce mai subțiată. Simțurile o avertizară că ceva era în neregulă. Cu cât mai mult se holbă la patul gol al lui Ion, cu atât mai mult începu să-și piardă vlaga din genunchi.

– Ionele..?

POC-POC-POC. Bătrâna se răsuci ca arsă și răsturnă cana de pe tavă, care se vărsă și se scurse pe marginea patului. Inima ei ostenită începu să bubuie.

POC-POC-POC. Ciocăniturile se auziră din nou, iar Mioara fu sigură că se auziseră din debara.

– Ei drăcia naibii, măi, Ioane! Ție-ți arde de bășcălie?

Vorbele ar fi trebuit să aibă altă rezonanță, însă îi ieșeau pe gură paralizate de spaimă.

POC-POC-POC. De astă dată, tencuiala căzu de pe pereți. Bătrâna se apropie cu pași mărunți, șoptind iarăși ceva doar pentru ea. Mai aruncă câte o privire în spate, sperând să-l vadă pe Ion, neînțelegând ce-ar fi putut găsi in debara.

– Doar nu te-ai băgat acolo, tâmpitule ce ești! strigă ea cu ochii înlăcrimați și mâinile încleștate la piept, târșâindu-și papucii.

POC-POC-POC. Mioara izbucni în hohote de plâns. Lacrimile i se împrăștiară printre riduri și chipul i se preschimbă într-o hartă de râuri și izvoare. Se lăsă greoi pe vine, sprijinindu-se cu mâna tremurândă de perete. Își întinse degetele scheletice spre cuiul care bloca ușița, suspinând și aruncând o ultimă privire peste umăr. Nimic, patul gol. Cuiul rece îi sărută vârfurile degetelor veștejite, iar ușița se deschise de perete. Întuneric și frig. Și-un foșnet.

Bătrâna ajunsese pe genunchi, sprijinită într-o mână pe podea, în balta propriilor lacrimi. Își întinse mâna o ultimă dată adânc în întuneric, neștiind nici ea ce-ar fi putut găsi.

– Ce treabă ai tu acolo, Mioaro, vrei să stârnești Noaptea? se auzi glasul răgușit al bătrânului din spate, exact atunci când femeia mângâie pe cineva pe gât, în bezna debaralei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s