Cuvinte

V-ați întrebat vreodată care este cea mai puternică armă pe care o deține omul? Mult mai puternică decât cuțitele, pistoalele, sau chiar și bombele nucleare. Chiar avem la îndemână ceva ce toată lumea a ajuns să subestimeze și să ignore, cel mai de preț lucru cu care am fost înzestrați, care ne diferențiază de animale și care ne ajută să ne făurim destinele. Cuvântul.

Poate pentru unii sună clișeic sau chiar pompos, dar lucrurile pe care suntem capabili să le realizăm cu ajutorul cuvintelor ne depășesc chiar și pe noi, cei care le folosim. De sute, poate de mii de ani, filosofii, oamenii de știință, artiștii, chiar oamenii de rând, simpli, încearcă să găsească soluții pentru rezolvarea tuturor problemelor din lume. Sunt atât de multe lucruri care se întâmplă în jurul nostru de care noi nici nu știm, sau lucruri care se ascund în spatele unor fațade frumos împodobite, fiind defapt monștri care sălășluiesc pe sub paturile copilăriilor noastre. Așa arată defapt viața..

Dar noi avem puterea cuvântului, pe care, cu tristețe observ, nimeni nu o mai conștientizează. Toate acțiunile noastre care au ca scop schimbarea unor lucruri în lume, transformarea ei în bine, puțin câte puțin, au la bază cuvântul. Câteva simple cuvinte, rostite la momentul potrivit, ne pot face să simțim emoție, fericire, bucurie, dar și tristețe, supărare, ură. Atunci când suntem la pământ cu sufletul, o vorbă frumoasă, sinceră, ne poate ridica la cer. Mânat de destin, sau de întâmplare, în funcție de credința fiecăruia, un simplu cuvânt poate fi începutul unei povești de dragoste. Putem vindeca, alina, reda speranța cuiva care și-a pierdut-o de mult, și multe alte lucruri invizibile și intangibile pentru noi, dar pe care cei care încearcă, le pot simți.

Cel mai simplu mod de a schimba viața cuiva, este de a-i dărui o carte. Cei ce înțeleg ce influență și ce impact pot avea cuvintele asupra vieții unui om, își dau seama și ce putere poate avea o carte. Printre munții de laptopuri și calculatoare, zgârie norii de telefonie mobilă, dincolo de lumea creată de infuzia cibernetică de identități virtuale, în spatele junglei de cabluri și fire care alimentează depărtarea oamenilor de adevărata lor natură, există probabil o bibliotecă prăfuită, cu cărți. Cărți cu versuri, pe care dacă le citim și cu inima, în afară de ochi, ne pot transpune într-un mic univers al acelui moment trăit de autor. Sunt cărți cu povești inspirate din vieți reale, pagini întregi de mesaje ascunse care așteaptă să fie descoperite și absorbite. Imagini izbitor de reale și vii, ale unor vremuri care poate acum sunt deja istorie.

Cărțile sunt adevăratele mașini ale timpului, la care toți avem acces, dar nimeni nu le mai prețuiește. Mii de volume care încastrează gânduri care cândva, la un moment dat, existau numai în mintea unui om. Esența sentimentelor și emoțiilor unui scriitor se găsesc în creațiile sale. Acești oameni se așează și scriu, se expun lumii întregi, scot la lumină flori care au înmugurit în cele mai întunecate cotloane ale minților lor, și le oferă oricui are răbdarea să se încumete să le primească.

După fiecare carte sau poveste citită, după fiecare vers recitat sau nuvelă răsfoită, fie că vă dați seama, fie că nu, viața voastră nu mai e la fel. Din acel moment purtați cu voi o bucățică din percepția altcuiva asupra vieții, fie ea fictivă sau reală. Dacă vreodată vă simțiți dezamăgiți, încărcați sau neînteleși, așezați-vă și încercați să scrieți, fără vreo așteptare sau planificare. De cele mai multe ori vă veți trezi umplând pagini întregi, pe care nu trebuie neapărat să le citească cineva. Sunteți voi, reflecția fiecăruia, sub forma cuvintelor. Dar mai ales, dacă vreți să vă cultivați inima, mintea și sufletul, citiți. Citiți orice vă cade în mână, orice găsiți prin rafturile bunicilor sau în birourile părinților de acasă. Soluțiile tuturor problemelor și răspunsurile tuturor întrebărilor se află cu adevărat în cărți, dacă aveți răbdare să le căutați.

Scriitorii sunt arhitecții imaginațiilor noastre, iar noi suntem înconjurați de lucrările lor. Trebuie doar un pic de bunăvoință, să luăm cartea în mână, să suflăm ușor praful de pe copertă și apoi să le permitem să lucreze.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s