Jocul concupiscenței

Norii se aliniaseră perfect pe cerul , ca și cum ar fi fost la paradă, o paradă care înainta atât de lent, aproape ironic, la fel ca secundele și minutele pe care le petrecuse Radu la fereastră. Parada îl celebra pe el, cu siguranță, ultimele momente dintr-o viață scurtă ca o privire. Tot talmeș-balmeșul care se întindea la picioarele lui, agitația unei lumi în continuă mișcare, însemna de fapt murmurul audienței la spectacolul ce avea să urmeze.

”E spectacolul vieții tale, nu?” zise negociatorul de undeva din spate, încercând să îl liniștească pe Radu, cu un ton uscat de glumă.

Spectacolul vieții lui! Oh, și cât de ironic. Ironia amară, cu gust de rugină, care ți se întinde încet în josul gâtului și apoi se retrage în oase, de unde nu mai dispare niciodată.

”O viață întreagă încerci să creezi ceva, să conturezi ceva care să îți acompanieze umbra, atunci când dispari de pe pământ. Și zi de zi treci pe lângă mii de oameni, te uiți în ochii lor, sperând din adâncul sufletului tău de 21 de grame, că într-o zi numele tău va fi pe buzele lor, știind ce ai fost și ce ai lăsat în urmă. Dar oamenii judecă. Oamenii se uită la tine și te compară, te jupoaie, te fac zdrențe și apoi te asamblează la loc, doar în momentul în care au nevoie de tine. Oamenii se gândesc numai la viața lor, la rolul principal pe care îl joacă într-un film regizat de diferiți regizori. Pentru unii e Dumnezeu, pentru alții e Buddha, și așa mai departe, domnule… cum să vă numesc?”

Negociatorul își drese glasul. Se auzi cum scormonește în jachetă, dă peste niște chei și apoi se făcu liniște. Câteva secunde mai târziu, sunetul brichetei rupse liniștea și un norișor de fum trecu pe langa Radu.

”Poți să îmi spui Mihai. Nu are importanță.”

”Domnule Mihai… în cazul meu, eu sunt și actor și regizor.”  Se uită în jos și înaintă cu ambele picioare pe marginea pervazului. Mijlocul lui octombrie  se făcuse simțit deja, iar acum vântul părea să bată mai tare decât oricând. Deși negociatorul nu îi putea vedea chipul ascuns în  glugă, observă cum își pleacă în silă capul  către mulțimea de jos.

”Uite-i pe toți cum s-au adunat, cum stau ca nișe roboți și fac poze. Ăsta e show-ul meu, înțelegi, domnule Mihai? Asta e creația mea. Oameni care stau și așteaptă cu sufletul la gură să vadă cum cineva își pierde viața. Asta voi lăsa eu în urmă. Dar ei nu se așteaptă la ceea ce va urma. Nimeni nu se așteaptă.” Se opri din vorbit și râse înfundat de două ori.

”Ce vrei să spui?” întrebă negociatorul intrigat, ”Ce se va întâmpla?”

Se apropie de fereastră și se sprijini de pervaz, lângă Radu, care își feri privirea și urlă: ”Încă un pas și am zburat de aici, DOMNULE MIHAI.”

Negociatorul încremeni, nu se așteptase la așa ceva. Răspunsul băiatului  veni de undeva din interior. Scuipase venin, ca și cum ar fi știut exact cu cine are de-a face.

”Iti dai seama că eu sunt plătit să te ajut, așa-i?” întrebă el, șovăind, pentru prima oară în mulți ani de salvat nebuni și psihopați de la balcoane și geamuri. ”Știu că tu te gândești că eu…”

”Domnule Mihai, tu te consideri un om fericit?” întrebă Radu, întrerupându-l din vorbă.

Negociatorul, surprins până în măduva oaselor, își lărgi cravata la gât și răspunse, gândindu-se să îi facă jocul: ”Da, sunt foarte fericit. Am…”

”Iubești, domnule Mihai?” îl întrerupse băiatul din nou.

”Bineînțeles că iubesc, sunt tot om ca și tine” răspunse bărbatul care, surprins de toate senzațiile ciudate care îi puseseră stăpânire pe corp, transpirase abundent, pe sub opulența veninoasă a costumului Prada. Ceva îi părea familiar la acel băiat…

”Te mai înteb încă o dată, domnule Mihai. Iubești?”

Negociatorul se simți cuprins de panică. Niciodată nu se simțise așa de intimidat, el era cel care avea puterea.

”Ți-am zis deja că da, ești surd?” răspunse el pe un ton ușor iritat.”Iartă-mă, Radu, nu am vrut să…”

”Domnule Mihai”, începu băiatul lent, ”Ești un laș. Un laș ordinar care nu poate să recunoască adevărul.” Radu așteptă câteva secunde, până auzi cum negociatorul inspiră, gata să răspundă, apoi urlă din nou, către mulțime, cât îl ținură plămânii: ”DOMNULE MIHAI, IUBEȘTI CU ADEVĂRAT?”

Afara începuse între timp să plouă cu picături mari. Blitz-urile explodaseră ca un morman de aplauze atunci când Radu urlase. Murmurul oamenilor adunați se auzea din ce în ce mai tare, ca un roi de albine care se apropie amenințător.

Negociatorul, neștiind ce să facă, clocotind de nervi, încercă să se eschiveze încă o dată. Nu înțelegea de ce îi intrase atât de puternic sub piele, în câteve minute care se contopiseră deja într-o eternitate.

”Radu”, începu el, încercând să își calmeze respirația, ”nu vrei mai bine să…”

”NENOROCITULE, NU POȚI SĂ RĂSPUNZI, ȚI-E FRICĂ!”

Urletele se auzeau din ce în ce mai clar, răsunau în urechile tuturor din mulțime. Televiziunile se aliniaseră undeva în lateral, în ciuda ploii care devenise acum furtună, ieșind dintr-o crăpătură imensă a cerului, care parcă încerca să urmărească scena la rândul ei.

”Iubești, domnule Mihai? Îți iubești soția?” mai urlă el o ultimă dată, dar cu vocea tremurândă, izbucnind în lacrimi.

Cuprins de nebunie, negociatorul zbieră ”NU”, parcă mânat de vorbele băiatului, și apoi se lăsă pe spate, pregătindu-se să-l lovească în spate cu piciorul. Într-o fracțiune de secundă, bărbatul se trezi zburând de la etajul 14 al clădirii. Radu se ferise, trăgându-se către exteriorul clădirii, și îl privi pe negociator aterizând pe salteaua pregătită de pompieri, care se închise în jurul lui la impact, înghițindu-l ca o ciupercă imensă.

Câteva minute mai târziu, soția negociatorului,  leoarcă de  ploaie și înspăimântată, îl urmări pe băiat coborând liniștit din clădire și îl privi în ochi, stupefiată, atunci când își trase gluga ușor de pe cap. Amantul ei se apropie și zise calm:

”Ți-am spus că nu te iubește.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s